Cu aripi

In dimineata aceea toti oamenii aveau aripi de fluture.
Unii paseau, altii zburau,
Dar cu totii aveau aripi de fluture.

In dimineata aceea cu totii erau veseli.
Unii se plimbau, altii se grabeau,
Dar cu totii erau veseli.

In dupa amiza aceea toti oamenii aveau chipuri frumoase.
Unii zambeau, altii meditau,
Dar cu totii aveau chipuri frumoase.

In seara aceea toti oamenii mureau ca un fluture.
Unii zambeau, altii zburau,
Dar cu totii mureau ca un fluture.

Fapte pentru suflet

Iti tin amintirea ascunsa intr-o batista
In fiecare seara o scutur sub perna sa nu o ratacesc pe undeva
Imi mangai faptura cu tandre gesturi
Imi zgudui gandirea cu marete fapte
Imi oferi fericirea cu simpla existenta

Imi desenezi in fuga stele pe cer
Ma-mbraci cu parfumul tau apoi pleci
Ma-ndemini adesea sa fac fapte pentru mine
Dar e mai simplu sa stiu ca le fac pentru tine

De dimineata,
E greu sa gasesc urma chipului tau pe perna
Caci trebuie sa las ziua intreaga sa treaca,
Doar ca sa treaca
Seara insa iti aprind luna si te-astept sa-mi modelezi perna

suflet pierdut

Pasea pe strazile pustii intr-o dupa amiaza trista de inceput de iarna. Hainele monotone nu ziceau nimc despre ea. Pantofii rosii o scoteau din banal si o transformau in fata inchipuita a multor minti nelinistite. Strangea mantoul gri incercand in zadar sa se incalzeasca. Mergea grabita spre nicaieri. Parul lung se lasa ravasit de vant ca si cand i-ar fi povestit dramele oamenilor nefericiti. Asfaltul umed facea frigul sa ii pantrunda oasele dandu-i un tremor firav si profound. Gandurile si frica ii invadau mintea, chipul speriat cauta raspunsuri, fete cunoscute, un loc in care sa fie in siguranta. Ratacea de ceva timp pe strazi nestiind incotro sa mearga. Trecea pentru a doua oara pe langa un batran ce sta rezemat de zidul din caramida al unei cladiri fara geamuri care probabil acum oferea adapost si altora ca el. Batranul purta multe haine, probil toate cele pe care le avea, si o geanta neagra cusuta insistent cu ata alba. Privea fata nedumerit incercand sa desluseasca misterul chipului chinuit de frig si panica. Ii amintea de ce pe care o iubise vesnic, de cea pe care o pierduse insa pentru totdeauna. Frumusetea ascunsa a chipului perfect trezea in el sentimente bine pastrate. N-a indraznit sa-i spuna nimic. Teama pe care ar fi putut-o crea ar fi dezorientat-o si mai tare. A preferat s-o privesca sperand sa mai treaca si a treia oara pe acolo. Fata insa nici nu-l observase. Continua sa mearga in nestire unde vedea cu ochi...

undeva in Bucuresti

cafenea retrasa undeva in Bucuresti. mese de culoare inchisa, nimic deosebit. clienti plictisiti, suficienti cat sa nu dea faliment. mai intra... un nene. comun, tinuta banala. isi pune sacosa de rafie pe unul din scaune in timp ce se pregateste sa se aseze pe un altul. arunca un fes ponosit pe masa pe care aseaza apoi cu grija un pumn de tigari. se aseaza pe scaun, comanda o bere, si astepta plictisit s-o primeasca. analizeaza cu atentie tot ce se misca in jur. miscarile ii tradeaza nelinistea, siguranta ii lipseste cu desavarsire, se poarta de parca se simte privit, desi probabil ca eu sunt singura care se uita la el. ma zareste si ma cerceteaza banuind parca ce intentii am. isi soarbe berea la fel de plictisit cum a asteptat-o, gandind la lucruri marunte probabil. fumeaza tigara dupa tigara micsorand spatiul din scrumiera. paraseste putin scaunul lasand sa se intrezareasca izmenele razlete de sub pantalonii cenusii. se intoarce curand sa-si soarba si ultimul gat de bere pentru ca apoi sa poata pleca la fel de batut de soarta cum a venit. in urma lui ramane aceeasi cafenea retrasa de undeva din Bucuresti, cu mese de culoare inchisa si nimic deosebit...

dreams of happiness

Simteai aivea mirosul ratacit al vremurilor de odinioara. Fotografiile iti zambeau pe furis nestiind ce idei iti dadeau. Puteai sa juri ca trecuse tot, dar inca regaseai ceva. Intotdeauna lasi o farama din ce ai avut acolo unde cauti cel mai rar. Se intampla sa dai peste ea cand te astepti mai putin. Si astfel, te intorci din nou si mergi in alta directie, acolo unde fericirea exista in orice strop de ploaie si zambetul rasare precum soarele. Si cand in sfarsit te simti in lumea ta nimic nu-ti poate sta in cale sa fii ce ti-ai dorit intodeauna. Frumusetea gandurilor te copleseste. Amintirea te doare sau…te bucura… Uiti cateodata ce bine ti-a fost, dar nu incetezi sa visezi la ceea ce speri ca intr-o zi vei avea, al tau…pentru suflet.
O rama goala te priveste din raft. Candva iti zareai in ea chipul zambind, acum insa ti-e frica sa inlocuiesti goliciunea cu fragmente de timp pictate pe foi ce pot parea triste. Lumanarea aprinsa iti canta versurile pe care te-ai obisnuit sa le asculti in fiecare seara. Umbrele danseaza cu fantomele zambetelor pe sunete inchipuite.

perfectiune

Priveam in ochii lui si vedeam perfectiune. Genele lungi conturau vesnicia in timp ce zambetul calm imi descretea fruntea stresata. Mana calda imi atingea fata luand cu ea orice gand ridicol ca ar putea fi ireal. Nu era amintire. Nu era vis. Simteam mirosul pielii moi si respiratia ce-mi gadila auzul.cand nu era acolo il cautam in orice chip imi aparea in cale. Nici unul insa nu avea acel ceva ce il gaseam numai la el. Intotdeauna exista ceva care sa imi aduca aminte de el. O rima…un vers, sau strofa intreaga chiar. Stralucirea din ochii mei nu era niciodata intamplatoare. Stia intdeauna ce gandesc si-mi intuia orice miscare. Putea sa imi dea aripi oricand, sa ma duca sus si sa ma lase acolo atat cat aveam nevoie. Si toate astea urmau sa dureze o viata intreaga…